andrei-panait-ghete-si-aparatori-din-primii-bani

Andrei Panait: ”Ghete și apărători din primii bani”

andrei-panait-ghete-si-aparatori-din-primii-bani

Despre fotbalistul Andrei Panait s-a tot scris în presa de specialitate. L-am provocat însă pe elevul lui Flavius Stoican la un interviu care să nu aibă foarte mare legătură cu meseria pe care acesta o practică de la 9 ani. A acceptat să ne răspundă la toate întrebările, fiind extrem de volubil.

De la ce vârstă joci fotbal?     

De mic copil m-a atras mingea. Petreceam ore în șir în fața blocului, însă am ajuns să joc într-un cadru organizat în vara anului 1998, la vârsta de 9 ani. Un vecin, Cătălin Ponea,  mă tot urmărea, îi plăcea cum bat mingea în cartier, așa că m-a luat de mână și m-a dus la FC Argeș, la grupa de juniori 1988, care se înființase în acel an și unde antrenor era Mihăiță Ianovski. Vecinul meu era prieten și coleg cu acesta.

Ce materii ți-au plăcut la școală și care a fost cea mai mică notă pe care ai primit-o?

Școala generală am făcut-o la Mioveni, în orașul meu natal, iar liceul, facultatea și masteratul le-am făcut la Pitești. M-a atras întotdeauna geografia și consider că din acest motiv marea mea pasiune este aceea de a călători. În ceea ce privește cea mai mică notă pe care am primit-o la școală, îmi amintesc că a fost 3, la o materie specifică Liceului Industrial.

Povestiți-mi o întâmplare hazlie din anii de școală.

Au fost destule…. Eram în primul an de liceu și aveam un profesor de educație fizică și sport, căruia îi plăcea disciplina. Era în vârstă acel domn…  Ajungând mai târziu la oră, ne-a găsit aruncând cu mingile prin sală și ne-a pedepsit. Ne-a pus în genunchi și ne-a dat tuturor ”castane”.

Îți este frică de moarte?

Crescând în cultura noastră, a românilor, pot spune că da, mă tem de moarte, dar acest aspect nu mă împiedică să privesc cu încredere viitorul. Vreau să ating centenarul și mă văd făcând sport chiar și la vârsta de 90 de ani.

Unde te vezi peste 10 ani?

Trăind în altă țară.

Până  la ce vârstă ai  crezut în Moș Crăciun și care a fost cel  mai frumos cadou primit din partea acestuia?

Până la 7-8 ani, iar cel mai frumos cadou a fost un ceas.

Ce desene animate urmăreai când erați mic?

Tom și Jerry.

Dacă nu ai fi ajuns fotbalist,  ce-ai fi fost acum?

Eram în același domeniu, cu siguranță, dar  probabil că aș fi practicat un sport individual.

Îți mai amintești când ai câștigat primii bani din fotbal?

Când aveam 18 ani și am fost cooptat în lotul echipei de seniori a clubului FC Argeș. Am primit 1200 de lei și mi-am cumpărat o pereche de ghete și apărători.

Când ai plâns ultima dată și de ce?

Ultima dată am plâns după ce am dat gol cu Hermanstadt, când am promovat cu Mioveniul în Liga 1.  A fost ca o descătușare după perioada FC Argeș, când promovasem cu acea formație pe prima scenă a fotbalului românesc și nu mi se oferise nicio șansă.

Un vis rămas neîmplinit…

Că nu am nicio prezență la echipa națională.

Ce-ai vrea să schimbi în trecutul tău?

Două momente mi-ar fi plăcut să nu le trăiesc. Primul a fost când FC Argeș s-a desființat, mă refer la celebrul caz Penescu; a fost dureros atunci pentru toți. Un alt moment de tristă amintire a fost când m-am operat de ligamente și menisc. Dar trecutul nu poate fi schimbat, trebuie lăsat acolo, în urmă… Important este că am trecut cu bine peste momentele mai puțin plăcute.

Cea mai drastică pedeapsă primită din partea părinților a fost…

După ce am spart geamul unui vecin cu mingea. Jucam fotbal în fața blocului și am șutat balonul chiar în fereastra bietului om. Tata a venit cu o falcă-n cer și una în pământ și mi-a tras o mamă de bătaie… erau toți copiii de față.

Știi să gătești?

Da, îmi place foarte mult să stau în bucătărie, însă nu doar să mă uit cum gătește mama, cea mai importantă femeie din viața mea. Ultima data am gătit cartofi dulci  cu sos de avocado, la cuptor, dar am preparat și un desert, clătite.

Ultima carte citită a fost…

„Arta subtilă a nepăsării”, de Mark Manson, în care autorul ne învață că, pentru a fi fericiți, trebuie să ne perfecționăm în învingerea obstacolelor, trebuie să știm nu cum să transformăm lămâile în limonadă, ci cum să le tolerăm mai bine. Important este să ne cunoaștem limitele și să le acceptăm, aceasta fiind adevărata sursă a puterii.

Cu cine te-ai certat ultima dată?

Nu mai rețin. Pe terenul de fotbal sunt mai arțăgos, acolo mă cert, dar în afara gazonului sunt liniștit, îmi văd de treaba mea.

Un mesaj pentru suporteri…

Suporterii au fost, sunt și vor fi emblema unei echipe, așa că, să țină steagul sus! Să ne susțină, indiferent de rezultate, să ne fie alături… atât la bine, cât și la greu.

Articol publicat la: 21/10/2022 14:48