CS Mioveni a obținut primul punct în noul sezon al Superligii, remizând, scor 1-1, cu FCSB, pe propriul teren, în runda a patra a primului eșalon. Golul argeșenilor a fost marcat de Ionuț Balaur, 33 de ani, fotbalist care a ajuns la CS Mioveni anul trecut. Jucătorul născut la 6 iunie 1989 are aproape 200 de meciuri în Liga 1, iar până acum a evoluat la următoarele echipe: FC Vaslui, CSM Focșani, FC Vaslui II, CS Otopeni, ASA Tg. Mureș, FC Voluntari, Dunărea Călărași. Într-un scurt interviu am aflat mai multe și despre omul, Ionuț Balaur.
Ai regretat vreun moment faptul ca te-ai apucat de fotbal?
Nu am avut niciodată regretul că am început să joc fotbal. M-am apucat de fotbal pentru că iubesc acest sport si in copilarie jucam de dimineața până seara. Sportul rege m-a făcut mereu să uit momentele dificile prin care am trecut, le-am depășit mai ușor. De ce? Pentru că în fotbal se întâmplă la fel ca în viață. Cazi, ai decepții, dar trebuie să fii puternic, să-ți păstrezi calmul și să mergi mai departe. Nu trebuie să te dai bătut, orice ți s-ar întâmpla; dacă ai necazuri, trebuie să te apleci la pământ doar pentru a-ți lega șireturile, nu pentru altceva, apoi să te ridici și să lupți în continuare. Pe copii îi indemn să iubească acest sport, să aibă pasiune pentru a reuși și să nu uite ceea ce este esențial – oricât de talentați ar fi, fără muncă nu pot ajunge în top.
Dacă nu ai fi devenit fotbalist, ce meserie crezi că aveai acum?
Dacă nu aș fi jucat fotbal, cred că eram plecat în străinătate și aveam o meserie normală. Dacă rămâneam în țară, aș fi fost pompier sau jandarm.
Cea mai zdravănă corecție pe care ai primt-o de la părinții tăi a fost…
Când eram la școală și tata m-a prins că fumam în spatele blocului. Era convins că nu reușeam să ajung fotbalist, spunea că tutunul ar fi avut o influență nocivă asupra mea. Atunci am încasat-o zdravăn, dar am meritat.
Ce materii îți plăceau la școală și care a fost cea mai mică notă pe care ai primit-o?
Nu pot să spun că am fost un elev silitor. Ceea ce pot zice este că nu am fost nici primul, dar nici ultimul din clasă, tot timpul am fost la mijloc, deoarece nu este ușor să faci sport și carte, în același timp. Trebuie găsit un echilibru între aceste două lucruri. Materiile preferate au fost limba română, istoria, religia și, bineințeles, sportul. Cea mai mică notă pe care am luat-o a fost 4, dacă nu mă înșel, la matematică.
Când ai plâns ultima dată?
Sunt o persoană foarte sensibilă, sufăr când văd copii care au diverse boli, multe dintre ele incurabile. Mă doare sufletul. Ultima dată am plâns când a decedat fratele meu, cu ceva timp în urmă.
Ce-ți reproșează cel mai des soția?
Soția îmi reproșează că am gura mare și mă enervez foarte repede… nu am ce să fac, sunt un tip vulcanic. Dar pot spune că familia este totul pentru mine, universul meu, rațiunea mea de a fi, de acolo îmi iau puterea. Soția și fiica mea îmi sunt alături zi de zi, am fost binecuvântat de Dumnezeu cu această familie, Oana, soția, și Melissa, fiica mea în vârstă de 4 ani, sunt comorile mele. Mi-am cunoscut soția în urmă cu zece ani, pe Facebook, iar de atunci suntem nedespărțiți. Doar cantonamentele mă țin departe de familie. Îmi iubesc foarte mult fetele.
Unde te vezi peste 10 ani ?
Peste 10 ani mă văd tot în fotbal, dar în postura de antrenor sau preparator fizic, pentru că intre acestea am de ales. În vara acestui an, am terminat cursurile și am luat carnetul de antrenor, urmând a mă înscrie la licența B.
Cum te simți la Mioveni?
Mă simt destul de bine și sunt încrezător că vom reuși să ne îndeplinim obiectivul și anul acesta: salvarea de la retrogradare. Suntem conștienți că misiunea noastră va fi foarte grea, dar campionatul este lung și se pot întâmpla multe lucruri. Noi muncim în fiecare zi la antrenamente, suntem serioși, dar nu suntem singuri pe teren. În orice caz, important este că suntem un grup foarte unit, suntem o familie. De exemplu, Ionuț Balaur a marcat golul în partida cu FCSB, dar nu este numai meritul meu, ci al întregii echipe.
Articol publicat la: 10/08/2022 17:42