La cei 35 de ani, Adrian Scarlatache este unul dintre oamenii de bază ai echipei CS Mioveni, fiind căpitanul galben-verzilor. În urmă cu două etape, în partida cu FCSB, disputată de argeșeni pe propriul teren, fotbalistul a jucat meciul cu numărul 200 pe prima scenă a fotbalului românesc. Performanțele realizate pe teren de către Scarlatache sunt cunoscute iubitorilor fotbalului și nu are sens să le reamintim. Am vrut să aflăm câteva detalii de „culoare”din viața jucătorului care a început să descifreze tainele sportului rege în Ștefan cel Mare, la Dinamo București.
Ai avut o copilărie fericită?
Da, pot spune că am avut o copilărie foarte frumoasă. Din fericire, am avut noroc, părinții mei au avut o situație materială destul de bună. Nu mi-a lipsit nimic cât timp am fost copil. Cu toate acestea, părinții m-au învățat că banii nu au cea mai mare valoare în viață, mi-au spus că sunt multe lucruri mult mai prețioase: corectitudinea, sinceritatea, modestia.
Vorbește-mi despre primii pași în fotbal! Când a început totul?
Am început să joc fotbal la vârsta de 9 ani, într-un mediu organizat, la Dinamo București. Locuiam aproape de Stadionul „Dinamo” și aveam mulți prieteni care jucau acolo. Așa am ajuns și eu în curtea acelui club și nu regret deloc. Părinții nu s-au împotrivit, dimpotrivă, m-au sprijinit mereu. Mi-a fost greu la început. Mai ales că nu jucasem organizat , dar am reușit să mă impun și să parcurg toate etapele până la echipa mare a lui Dinamo. În altă ordine de idei, îmi amintesc că primele ghete de fotbal mi le-a cumpărat tata. Eu nu aveam salariu, eram foarte mic. Primii bani i-am câștigat la 16 ani și nu îmi mai aduc aminte pe ce i-am cheltuit. Știu că s-au dus foarte repede. Nu era o sumă colosală, cred că o mie de euro, dar pentru mine erau mulți. Eram foarte tânăr…
Ai fost vreodată la un pas de moarte?
Nu am fost niciodată aproape, dar am mai trăit situații tensionate. De exemplu, am prins un zbor foarte turbulent deasupra oceanului și îmi treceau prin cap numai gânduri negre. Am rămas cu o teamă de zbor, mi-e frică.
Ce îți reproșează cel mai des soția?
Beatrice, soția mea, nu prea îmi reproșează multe lucruri. Poate doar faptul că sunt cam dezordonat, în comparație cu ea. Am o soție foarte organizată, vrea ca toate lucrurile să fie puse în ordine. În rest, mă menajează mereu, nu-mi reproșează prea multe, ci îmi oferă tot confortul și toată liniștea necesare unui fotbalist profesionist.
Cum ți-ai cunoscut soția?
Am cunoscut-o pe vremea când jucam la Pandurii Târgu-Jiu. Ea nu era pasionată de fotbal, dar acum înțelege destul de bine fenomenul. Mai vine la unele meciuri, dar nu foarte des. Însă este cel mai înfocat suporter al meu, dar și cel mai critic. Nu vine singură la meciuri, ci cu micuții noștri, Matei, 3 ani, și Eva, care are doar un an și jumătate. Ei sunt prea mici și nu înțeleg mare lucru, deocamdată. Mă mândresc cu familia pe care o am și îmi dedic tot timpul liber „minunilor” din viața mea.
Ce calități și ce defecte crezi că ai?
Sunt o persoană foarte liniștită și mi-aș dori să fiu mai tupeist, am momente când vreau să mă schimb. Lista cu defecte nu se termină aici. Din păcate, sunt foarte credul și am prea mare încredere în oameni… Calități? Perseverența, disciplina și seriozitatea.
În ce țară ți-ai dori să te stabilești?
Recunosc că m-am gândit, la un moment dat, să mă stabilesc în Spania. Chiar am fost împreună cu soția să ne uităm și să cumpărăm o locuință acolo, dar nu a fost să fie. Îmi place totul în Spania. Oamenii, mâncarea, cultura, fotbalul. Am lucrat cu mulți spanioli în carieră și m-am simțit foarte bine în compania lor. Iar țara este superbă.
Fotbalul românesc trăiește din amintiri. De ce crezi că s-a ajuns în această situație?
Nu știu dacă trăiește din amintiri, dar nimic nu mai este ca acum 10 ani. Cred că totul pleacă de la bani. Înainte erau mai mulți bani și România atrăgea mulți jucători de valoare. Acum este un pic mai greu, mai ales că nu sunt foarte mulți bani și nu se plătesc nici la timp salariile. Dar mergem înainte, în toată țara este foarte greu.
Acum despre CS Mioveni… Spune-mi dacă ai luat în calcul posibilitatea de a-ți încheia cariera la acest club.
Mă simt excelent la echipă, băieții m-au primit foarte bine de la început. Suntem un grup unit, care a făcut un sezon foarte bun anul trecut. Sper să repetăm și anul acesta prestațiile bune și să ne îndeplinim obiectivul, evitarea retrogradării. Avem o misiune foarte grea, dar nu imposibilă.
Eu vreau să joc cât pot de mult. Nu pot spune cu precizie unde-mi voi încheia cariera de fotbalist, totul e imprevizibil. Rămâne de văzut dacă va fi aici sau în altă parte. Cert este că mă simt bine și sunt convins că încă mai pot juca, nu a venit momentul să-mi pun ghetele în cui.
Articol publicat la: 17/08/2022 15:30