serbanica-copiii-trebuie-sa-practice-un-sport

Șerbănică: ”Copiii trebuie să practice un sport!”

serbanica-copiii-trebuie-sa-practice-un-sport

Dănuț Șerbănică este unul dintre jucătorii în care tehnicianul Flavius Stoican își pune mari speranțe în acest sezon. Pe cât de bătăios este pe terenul de fotbal, pe atât de liniștit este în viața de zi cu zi. Are o familie frumoasă, o soție foarte înțelegătoare, ce îi oferă confortul necesar unui fotbalist profesionist  și o fetiță în vârstă  de numai 3 luni. L-am provocat pe jucătorul Mioveniului la un dialog amical despre copilărie, familie și școală. Iată ce-am aflat:

Vorbește-mi despre primii  pași în fotbal.  

A trecut mult timp de atunci, dar parcă ieri a fost. Îmi amintesc cu plăcere momentul. Aveam 8 ani când am mers pentru prima dată să-mi încerc norocul la LPS Pitești. Antrenor era domnul profesor Dumitru Ciolan. La vârsta de 16 ani, am făcut pasul la Liga a 3-a, la Atletic Bradu. Apoi am fost transferat la SCM Pitești, actuala FC Argeș. Părinții mei m-au susținut încă de la început și au fost alături de mine. Nu s-au împotrivit deloc dorinței mele de a deveni fotbalist. Dimpotrivă, au fost și sunt cei mai înfocați susținători ai mei.

Dacă ar fi s-o iei de la capăt, ai alege același drum?

Cu siguranță că aș urma același traseu. Nu regret niciun pas făcut, indiferent de faptul că am întâmpinat și momente neplăcute. Dar am învățat câte ceva, fiecare eveniment trăit mi-a oferit o lecție de viață. Așa trebuie să privim succesele și înfrângerile, ca pe niște lecții prețioase. Nu mă văd făcând altceva, doar fotbal am visat mereu. 

Ai avut o copilărie fericită?

Am avut o copilărie frumoasă și am fost un copil foarte fericit. Totuși, copilăria mea a fost diferită, deoarece am avut responsabilitatea antrenamentelor. Aveam nevoie de mai multă odihnă pentru a fi în formă și nu ieșeam mereu la joacă. Dar acest aspect nu m-a influențat negativ, dimpotrivă, am făcut ceea ce mi-a plăcut. În altă ordine de idei, fac un apel către toți părinții și îi rog să-și îndemne micuții să facă mișcare. Să practice un sport, nu neapărat sportul rege. Sportul te disciplinează, te face să-ți pese mai mult de cel de lângă tine, te învață ce înseamnă spiritul fair-play.

Cel mai trist moment din viață? Dar cel mai fericit?

Cel mai trist moment din viață a fost atunci când mi-au decedat bunicii. Aceștia au jucat un rol foarte important în existența mea, în formarea mea. Cele mai fericite momente din viață au fost când a venit pe lume Evelina Maria, fetița mea, în urmă cu trei luni și cele două promovări în Liga I , cu FC Argeș și CS Mioveni.

Cum ai cunoscut-o pe Diana, soția ta și ce îți reproșează cel mai des?

Eu și Diana am fost vecini de bloc, ne-am cunoscut în cartier.  Avem o fetiță pe care ne-am dorit-o foarte mult, este „lumina” ochilor noștri, ea ne înfrumusețează viața. După eșecuri, Evelina mă face să uit toată amărăciunea, este „balsamul” rănilor mele sufletești… Eu și soția mea avem o relație specială, bazată foarte mult pe iubire și încredere. Sunt cele două ingrediente esențiale într-o căsnicie fericită.  Nu-mi reproșează nimic, noi comunicăm foarte mult, suntem foarte sinceri și spunem mereu dacă ne deranjează ceva la celălalt.

 Când ai plâns ultima dată?

Când am aflat că soția este însărcinată. Un copil este un Dar Divin, este o binecuvântare, eu așa gândesc. Zâmbetul micuței mele mă face cel mai fericit.

Ce materii îți plăceau când erai elev  și care a fost cea mai mică notă primită?

Materia mea preferată a fost dintotdeauna sportul. Fiind axat pe sport, nu mi-am dat foarte mult  interesul la celelalte discipline, le tratam superficial; asta nu înseamnă că nu învățam deloc, nici vorbă. Nu mergeam niciodată cu temele nefăcute, citeam și eu lecțiile, învățam pentru teste, nu eram paralel cu toate materiile. Am primit note de toate felurile, cea mai mică a fost 4.

Crezi  în viața de apoi?

Nu cred în viața de apoi, nu există. Consider că avem o viață aici și pe aceasta trebuie s-o trăim cât mai frumos. Să ne bucurăm de clipele minunate alături de cei dragi, să încercăm să fim mai buni și mai iertători.

Pănă la ce vârstă ai crezut în Moș Crăciun și care a fost cel mai frumos cadou pe care ți l-a dăruit?

Am crezut în Moș Crăciun până la vârsta de 10 ani. Cel frumos cadou primit au fost primele mele ghete de fotbal. Am trăit atunci o senzație de nedescris, eram tare mândru de cadoul meu, le spuneam tuturor apropiaților.

Ce personaj din desene animate ți-ai dori să fii pentru un minut?

Când eram mic, desenele mele preferate au fost „Tom și Jerry”. Iar personajul meu preferat era Jerry, pentru că niciodată nu putea fi prins. Jerry mi-aș dori să fiu pentru o clipă…

Dacă mâine ai afla că vine sfârșitul lumii, cum ai reacționa?

Nu aș intra deloc în panică. Aș încerca să fac tot ceea ce nu am reușit să fac până în acel moment.

Un mesaj pentru suporteri, te rog…

Să vină în număr cât mai mare la meciurile de acasă și să ne susțină… Chiar și atunci când rezultatul nu este cel așteptat. Eu și colegii mei facem tot posibilul să câștigăm, dar nu jucăm singuri. Ne respectăm foarte mult suporterii. Le mulțumim că sunt alături de noi și le cerem scuze pentru momentele mai puțin plăcute. Obiectivul nostru este salvarea de la retrogradare și ne vom da silința pentru a-l îndeplini.

Articol publicat la: 19/09/2022 11:36